Nu exista pe pamant un dar mai mare decat iubirea. Fiecare suflet, toate sufletele, vin impreuna cu darul iubirii, din iubire. Este singurul sentiment, si singura emotie care ne defineste. Ne creeaza si creeaza lumile noastre. Atat cele vazute cat si cele nevazute.

Tristetea care invaluie cel mai adesea, sufletele din jurul nostru, este un efect si o penitenta pe care si-o aplica sufletele din ignoranta. E ca si cum ar refuza sa vada frumusetea si iubirea cu care au fost inzestrate.

Din acel prim act al creatiei, si nu vorbesc despre acel moment al nasterii noastre fizice, ci despre acel moment fizic in care sufletul nostru a fost creat, acolo, intr-un timp fara inceput,

Odata cu acel prim gand creator, ne-am creat si noi.
Sufletele noastre s-au creat in acea clipa.

Totul a inceput dintr-un intuneric, dintr-o bezna completa. Iar noi am inceput atunci cand un prim punct de lumina a spart monotonia intunericului si s-a luminat cu totul imensitatea neagra, s-a iluminat doar prin acel punct de lumina.
Caci aceasta este minunea iubirii, creeaza lumina.

Oricat de adanca ar fi bezna, un punct de iubire si lumina, lumineaza toata bezna.

Poate nu exista bine si rau, poate nu exista zi si noapte, cum nu exista iubire si ura, dar exista acel prim punct si acel prim moment al creatiei noastre cand totul s-a scris. Iar noi, prin viata noastra repetam aceeasi istorie, incercand sa ajungem la adevarul nostru. Si ne sunt dati aceeasi oameni si aceleasi suflete care isi fac rolul lor, insa mereu spre a ne duce spre o destinatie. Pe care nu o cunoastem si totusi, drumul calatoriei este acolo.

Avem eoni de existenta si totusi nu am invatat ca iubirea este unicul nostru adevar.

Si este acea formula magica prin care acea sursa de vibratie, acest Dzeu ne-a creat. Ne blocat singuri aceasta lumina care ne deschide sufletul, pentru ca atunci cand accepti ca iubirea trebuie sa faca parte din tine, si este singurul sentiment care trebuie acceptat, atunci se deschid lumile noastre.
Suntem meniti a fi creaturi ale luminii, insa omul se intoarce catre intuneric, invaluind in tristete si multa ura, intorcand aceasta iubire catre ura. Pentru ca sufletul nu uita, insa mintea omului se intoarce catre cele lumesti si astfel, desi iubirea nu dispare, nu mai este constientizata si astfel gandul omului se avanta spre cele lumesti si astfel pierde acea lacrima divina din noi, acel strop de lumina divina din noi. Caci doar prin iubire putem vedea lucrurile asa cum sunt ele. Realitatea aceasta din jurul nostru pe care noi insine am creat-o are foarte putine farame de iubire caci omul nu stie sa se iubeasca pe sine, si astfel , nu stie sa iubeasca nici ce este in jurul lui. Este mai usor sa ajunga la sentiment de ura, negativev, triste.
Aceasta tristete ce invaluie omul de acum este din cauza acestei lipse de iubire constientizate. Trebuie activata in interior Prin aceasta activare inseamna ca intorci mintea catre suflet.

Caci in fapt acolo ii este locul mintii, sub suflet.

Sentimentele negative, incepand cu cel mai inalt, fiind ura, apoi invidiile, vina, imposibilitatea de a ierta, mai intai pe noi insine si apoi pe ceilalti, toate aceste sentimente nu sunt ale noastre, nu apartin sufletului nostru. Sunt preluari din lumea din exterior, care la randul ei a creat aceasta realitate tot din lipsa de iubire sau din lipsa constientizarii iubirii din noi.

Suntem toti si cu totul iubire.

Acolo trebuie sa ne indreptam, catre aceasta iubire ce inalta spiritul mai departe de realitatea aceasta construita doar pentru a se sfarama. Pentru ca trece foarte repede timpul materiei. Intoarcem mintea spre cele materiale si lumesti care dispar si sunt sortite disparitiei si nu ne amintim eternitatea din noi, caci aceasta eternitate isi cere dreptul la iubire. La iubirea de sine si la iubirea pentru absolut tot ce se afla in jurul nostru. Nu ne cunoastem destinatia, insa drumul, calea, este calea iubirii. Si nu exista frumusete si minune mai mare intr-o calatorie, decat sa stii ca drumul iti este plin de lumina. Caci in iubire, atunci cand se accepta iubirea, nu exista obstacol. Si nu exista dezarmonie.

Dezarmonia este data de ura, este data de ochii inchisi care nu vad iubirea ce suntem cu totii.

Sa fie iubire.

Sa fie lumina.