Suntem eterni. Suntem energie pură ce transcende cele trei forme ale ei, pentru a experimenta existența. Întocmai apa și ale ei trei forme de existență, spiritul ce suntem fiecare dintre noi, trece dintr-o stare în alta fără a ne pierde structura primordială. Gaz, lichid și materie. La om și apă. Molecula de apă ce își cunoaște eternitatea prin libertatea cunoașterii se lasă fluxului energetic primordial ce îi sfătuiește toate formele de existență. Devine lacrimă și strop. Devine râu și mare. Devine lac și cascadă. Devine vapor și apoi se avântă în necunoscutul gheții. Însă molecula ei primordială rămâne neschimbată. Doua molecule de hidrogen și una de oxigen.

Întocmai numele cel sfânt al Creatorului, IHVH, două molecule H se unesc unei molecule de Oxigen al materiei ce prinde formă prin sunet și literă. Și astfel ajungem să discernem că suntem trinitate ce se desfășoară în contextul Creației. Purtând aceeași neschimbatoare formulă în tot și prin tot ceea ce se înfăptuiește, cu noi și prin noi.
Cel mai adesea ne păstrăm orbi și surzi la adevărul ce ne susține zilele, căci tinde mintea omului a se ofusca în pliurile luminii ce peren există în eternitatea așteptării. Nu lesne reușim să acceptăm că suntem materie trecătoare, vremelnicia noastră ca trup inspirând mintea să caute eternitatea trupului. Și astfel uităm a îngriji de suflet și simțire.

Uităm să punem credință în energia inepuizabilă ce ne susține propria viețuire.

Vedem plasticitatea, însă nu cuprindem a înțelege minunea procesului ce a făcut posibilă această plasticitate, acest costum, acest recipient. Credem apoi că trăim o iluzie, găsind confort în conceptul realității proiectate într un univers creat prin minte. Fără a discerne că dacă ceva poartă un nume, înseamnă că este definit și astfel condiționat de propriul său nume.
Nu este iluzie ceea ce viața ne este. Este o proiecție voită și căutată. Doar pentru a vedea prin ochii Creatorului. Acelasi creator ce prin noi, ca oameni, respiră și simte.

Iluzia constă în a da mai multă credință recipientului decât mâinilor ce l-au făurit.

Iluzie este a crede ca finalul călătoriei reprezintă toată călătoria. Iluzie este a crede că materia poate alege înaintea suflului divin ce a creat materia.
Tot ceea ce este manifestat își are formarea în tot ceea ce nu este manifestat. În perfectă stare de perfecțiune și armonie, totul există prin nimic. Natura pozitivă a vieții se susține pe natura negativă a existenței. Unde un tip de energie oferă și dăruiește, cealaltă va cere și va primi. În perfectă stare de echilibru. Căci nu există haos mai departe de mintea omului întoarsă spre finalul călătoriei, spre această materie ce permanent se schimbă.
Totul ne este dar. Iar toate darurile ne sunt acte de iubire. A nu cunoaște și recunoaște actul iubirii în toate manifestările vieții, este doar o confirmare tristă a necunoașterii sursei divine ce preexista în contextul omului. Nu teama dezvăluie chipul divin în noi, ci iubirea și acceptarea ce totul invesmanteaza.
Molecula de apă îmbrățișează molecula de suflet divin spre a purcede împreună minunea călătoriei materiei în trinitate cu intelectul și sufletul divin. Restul experienței ne este propria piesă de teatru. Putem zâmbi sau plânge. Alegerea ne aparține, căci suntem liberi în limitele contextului ales de Creator.

Suntem eterni.