În sfera egoului, nu există un sens prestabilit al vieții, acela ți-l alegi singur. În sfera sufletului, te lași condus de energia ce te înconjoară din pură dorință de a emula creația însăși, de a experimenta tot ceea ce creația și Sursa Unică reprezintă. De aceea este paradoxală viața omului, căci se supune unor limite de neconceput pentru un tip de energie ce cuprinde imensitatea cosmosului. Este ca și cum am lua absolutul și l-am împacheta în forma unei cutii. Pare imposibil, însă în tărâmul energiei manifestate este posibil, căci totul se creează prin intenție.
Unicul sens al vieții este susținerea energiei ce te-a creat în spirit și materie: iubirea. Astfel, sensul vieții tale mereu este același: Iubește-te! Cu totul. Intru totul!
Ce sens își are acțiunea în fața morții inerente?!
Prin fiecare gând, cuvânt și acțiune creezi circumstanțele și așezi totul vieții tale pentru ca sensul să se poate susține singur. Sensul acțiunilor este acela de a regăsi iubirea pură în tot ceea ce ești ca întrupare. Iubește-te! Iubește totul! Iubește viața și moartea, nașterea și necunoscutul. Spunând iubire, înțelege adevăr suprem, ce stăruie deasupra materiei, trupului, minții și egoului. Acest iubește este un îndemn spre descoperirea adevărului individual ce îl regăsim de sine stătător atunci când toată lumea internă își găsește odihna. Iar acest adevăr instigă la detașare de aspectele trecătoare ale întrupării în fiecare nouă viață. Căci nu materia, ego sau mintea rămân cu spiritul ce peren călătorește, ci natura energiei ce structurează fiecare spirit în parte.
Suntem toți unul, căci în final, totul își găsește sensul într-un unic punct al creației, acel punct ce a pătruns bezna spre a pune în manifestare emoția divină transformată în acțiune divină prin acel prim gând creator. Trăiește în Acum. Iubește!
1 Answers
Best Answer