Melania Adony Echipa asked 7 ani ago
O serie de întrebări existențialiste devin pentru om o formă activă prin care șlefuim o hartă a vieții. Peren căutăm răspunsuri, redefinindu-le în funcție de parametrii timpului și locului ocupat în contextul social.
Ce ar fi dacă am înțelege că toate răspunsurile se află deja în noi înșine, discernând că nu am putea formula întrebarea dacă răspunsul nu l-am avea deja?!
Ce ar fi dacă ne-am vedea pe noi înșine ca ceea ce suntem, nu ca ceea ce ne-am lăsat definiți privindu-ne prin ochi străini de noi?!
Ce ar fi dacă am descoperi că adevărul suprem îl deținem fiecare dintre noi, în centrul ființei noastre, inalterat la mediul extern?!
Cine sunt eu? Cine suntem noi?
Ce suntem?!
Melania Adony Echipa answered 7 ani ago
Eu sunt tot ceea ce am fost și voi fi. Sunt ceea ce am simțit și experimentat vreodată. Sunt ceea ce se vede aici și oriunde. Eu sunt însăși Creația ce se experimentează pe sine.
Eu sunt trup. Eu sunt minte. Eu sunt suflet.
Însă mai presus de materie și trup, mai presus de minte și gânduri, mai presus de emoție și sentiment, sunt ceea ce susține creația ce se manifestă prin mine însămi. Și astfel, nu sunt doar trup, nu sunt doar minte, nu sunt doar suflet. Ci sunt împletirea celor trei sfere de existențe. De aceea nici eu, nu tu sau noi, nu suntem ceea ce poate fi definit în baza unor concepte așezate în forma unui limbaj. Fiecare dintre noi, suntem acel suflu divin ce nu stăruie în atașamentele față de ceea ce se vede, ci experimentează ceea ce creează impulsul primordial al Creatorilor.
Eu, nu sunt.
Eu, exist!