Omul, ca element central al universalitații sale, oglindește totalitatea emoțiilor și energiilor interne în proiecțiile ce îi formează propria realitate. Resimțim lipsa de iubire ca un răspuns automat a propriei lipse de iubiri către noi înșine. În armonia iubirii de sine devenim creatorii iubirii externalizate. Scăldându-ne propriul suflet în iubirea de sine descoperim că iubirea se află deja în jurul nostru în multiple forme, o plenitudine de manifestări a unei emoții pline de valențe ce ne vindecă sentimentul de singurătate creat de lipsă. 

De ce lipsa de iubire?
Pentru că există multă teamă în om, iar teama îndepărtează percepția iubirii ce peren există în structura conștiinței umane. 

”Priviți în centrul inimilor voastre și veți vedea că nici pe voi înșivă nu știți a vă iubi complet, astfel, cum ați putea manifesta iubirea completă în lumea voastră…” – Anniel