O mică picătură de rouă, se desprinde din înaltul frunzișului, în căderea ei spre lumea din care s-a creat. Astfel începe a ei călătorie. Desprinsă din înălțimi spre a hrăni solul aflat la adâncime. Pentru că astfel îi este cursul propriei vieți. Căci astfel știe a exista. Gravitația o atrage cu putere spre destinație. Un morman așezat de materie, neuniform dar plin de armonia formelor vii, o așteaptă precum îmbrățișarea plină de iubire a unei mame. Micuța și via picătură de rouă se bucură de fiecare nouă linie de energie pe care o întâlnește în a ei călătorie. Fiecare strat plin de viață, acolo suspendat în aerul de pădure, între zeci si sute de copaci, îi umple structura de frumusețe. Căci vede și înțelege sensul fiecarei adieri de vânt, fiecare linie energetică devenind un portativ ce vorbește despre viață și creație, armonie și iubirea totului pentru tot.

Roua admiră frumusețea nemărginită a falnicilor străjeri lemnosi. Observa noi limite a unei frumuseți pe care o credea deja înțeleasă. Totuși, picatura de rouă întelege că doar un mic fragment din tot îi era cunoscut. Lumile ce se susțin una pe cealaltă, într-o perfectă armonie instigată de însăși creația primordială, sunt prezente în fiecare structură moleculară de viață.

Simte pădurea, frunzele, crengile, trunchiurile, scoarta fiecărui copac. Se înveșmântează în aerul fiecărei vietăți, își modifică structura moleculei prezente în ea, sub impactul înțelegerii contextului din care face parte. Vede și iar simte, de acolo din centrul propriului ei univers, cât de extinsă și frumoasă este pădurea din care parte vie este. Călătorește pe liniile energiei creatoare, până la marginile pădurii înfrățite. Zâmbește vibrației râului pe care îl vede șerpuind printre stânci, trunchiuri și pâlcuri de iarbă. Dansează, prinzând zborul unor păsări ce cântă folosind alte linii de energie. Se sfărâmă în alți zeci de stropi de rouă, când întelege armonia momentului în care ea și-a început călătoria. În momentul desprinderii ei, alte lumi au început să se formeze prin însăși călătoria ei.

Micuța picătură de roua a devenit centrul unui univers mult mai amplu, de nebănuit, însă viu, real, ce se reașeza cu fiecare mișcare celulară a ei. Rolul ei de a întregi complexitatea unui tot, îi arăta că ea, era totul dintr-un tot. Un tot ce susținea universul din care parte era. Un punct de început. Același punct de sfârșit.

Călătoria ei continuă spre aceeași destinație. Roua vibra în fericirea momentului. Se vedea prin ea însăși, prin ochii înțelepti și tăcuți a fiecărui străjer verde, se observa prin acea minte ce totul cuprinde. Și astfel, micuța rouă devenea și cel ce privește și cel privit. Cât de diferită era perspectiva desprinderii ei în funcție de mintea ce o privea… însă totul se păstra în armonie cu totul din care parte era. Devenea cer, nor, copac, frunză, scoarță, iarbă, floare, râu, pământ. Devenea totul în sine. Căci se vedea prin tot. Prin însuși pământul ce o aștepta, se vedea. Căci solul făcea partea din ea, din însăși momentul primordial al creației ei. O picatură de rouă formată în înălțime, plină de lumina vie a unui Creator ce totul iubește. O lacrimă de viață formată în profunzimea văzduhului, alinând vârful unei frunze, spre a descende spre un petec de pământ ce avea să reîntregească structura, menirea și darul ei.

Căci picatura de rouă a înteles că nu există dar mai mare decat iubirea ce o veghea peren. Una de sus prin gândul peren. Cealaltă de jos prin grija eternă.

Cu sufletul ei minuscul ce forma lumi nesfarsite, micuta picătură de rouă, impactează solul acoperit de materia altor lumi și vieți. Sufletul ei se expande, pătrunzând în profunzimea creației pământului, pentru a împuternici energia Mamei ce totul îngrijește. Materia ei lichidă se desprinde ușor, spre a potoli setea materiei ce i-a dat viață. Căci totul se întoarce de unde a plecat. Trupul spre trup și materie. Sufletul spre spirit și energie creatoare. Astfel, odată micuța rouă, acum își făureste revenirea în cel mai puternic stejar și strajer. Căci astfel Tatăl și Mama își continuă dansul vietii etern, mereu și pentru eternitate formând cercuri de viață, în lumea de Sus precum și în cea de Jos.

Totul din iubire. Totul peren viu.