Cum să te rogi cu har

Cu ochii ațintiți spre ceruri, adesea împreunăm mâinile spre a ridica al nostru gând în rugăciune. O rugă ce își dorește să urce către un Tată cunoscut doar din cărți. Avem milioane de cuvinte adunate în mii și mii de rugi. Avem canoane și catisme, avem reguli. Avem cuvântul, dar nu există suflet în cuvinte.

Căci sufletul e liber, și doar de libertate știe.

Și totuși cercetăm văzduhul și îl căutăm pe Tatăl, dorindu-ne a vedea măcar o umbră a acestui înțelept bătrân ce ne ghidează viața, ce ne pedepsește când greșim, ce știm că suntem nedemni de a privi spre el.

Poți cerceta cerurile în fiecare zi a vieții tale, căci va fi în zadar. Locul din care Creatorul se vede, este același în care se simte.

Acolo, în centrul pieptului tău, acolo în mijlocul inimii tale mortale. Acolo îl vei vedea. Acolo vei înțelege că El este Totul din jurul Tău. Acolo vei simți frumusețea indescriptibilă a Tot ceea ce Este Creatorul dorit. Tot acolo, vei ști că Tatăl este și Tată și Mamă și Fiul sau Fiica. Căci Dumnezeul pe care îl cercetezi este creația în sine. Este acel prim gând divin ce a format lumile pentru noi. Este acel bătrân înțelept, este acea briză de aer, este acel val al mării, este energie pură, acel prim gând plin de compasiune, iubire, blândețe și milă.

El este tot ceea ce ești tu,

dar mai ales ceea ce nu îți permiți să vezi, căci mintea îți este blocată în cutume și reguli făcute de om. Îți interzici să cuprinzi imensitatea Creatorului, doar pentru că oamenii l-au limitat la o religie si o carte.

Cu ochii ațintiți spre ceruri, cu inima palpitând de înțelegere, cu ochii în lacrimi datorită emoției ce îți învăluie sufletul văzând frumusețea și simțind iubirea divină, cu mâinile împreunate prin care simți propria atingere a divinității, glasul îți urcă spre eter, ducând zeci de cuvinte izvorâte din piept. Cuvinte ce poartă pe ale lor aripi tot ceea ce ești, tot ceea ce recunoști prin acest prim contact cu Dzeul căutat. Atunci când renunți la gândul lumesc, atunci când te detașezi de lume și reguli, atunci când simți și apoi discerni, atunci vei ști cum să te rogi.

Cuvintele vor deveni un izvor de evlavie și iubire. Un curs lin de apa ce îți va spăla interiorul de toată cenușa depusă de lume și gânduri lumești, de prejudecăți și de teamă.

Roagă-te folosind cuvintele tale, acelea făurite în sufletul tău. Roagă-te ca și cum te-ai ruga unei versiuni mai bune din tine, un suflet superior ce acum te privește de sus. Roagă-te ca și cum te-ai afla în fața unei oglinzi ce te arată întocmai ești tu cel real. Dezbracă-te de tot ce ai fost învățat și pentru o unică dată, simte.

Apoi iubește. Apoi Iartă.

Apoi vorbește-i Creatorului pe care l-ai tot căutat.

Întocmai tu te vei asculta pe tine, astfel te va asculta și El.

Întocmai tu te iubești pe tine, astfel te va iubi și El.

Întocmai tu oferi și îți oferi iertare, astfel El te va ierta.

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *